29 ianuarie, 2014

Ce e dragostea ???


Un prieten ( nu vreau să îi dau numele, o să îl numesc “M”) mă sună şi mă întrebă:
- Cristi, ce e aia dragoste adevărată ? Cum se manifestă !
- Dragostea adevărată zici… Ştii, dragostea adevărată e atunci când se manifestă de ambele părţi. Când eşti îndrăgostit, eşti în stare să faci multe, chiar foarte multe pentru persoana iubită. Simţi că zbori, deşi nu ai aripi! Simţi că pluteşti, deşi nu eşti pe apă!       În toate persoanele din jurul tău, nu vezi decât persoana iubită de tine! Nu ai nevoie de odihnă, mâncare sau apă… atâta vreme că  ştii că ea este lângă tine, şi faceţi totul posibil să fiţi împreună! Nu există nicio barieră… iar timpul, va fi cel mai amre duşman al tău! Niciodată nu va fi sufficient timp, pentru a clădi clipe de poveste, întâlniri sub clar de lună, zâmbete unice!
          Nu există o carte din care să înveţi despre dragoste, despre iubire … cum mi-a spus şi mie cineva foarte drag mie “Urmează-ţi instinctul!”. Asta îţi spun şi eu ţie, Urmează-ţi instinctul… nu ai ce să regreţi decât clipe de neuitat ( care nu se vor mai întoarce vreodată!), momente de libertate în care tu alături de persoana iubită, vă simţiţi cei mai speciali! Ai fi în stare să mergi pe jos kilometri pentru a o vedea, ai fi în stare să înfrunţi multe, să mergi prin foc şi prin mare şi peste munţi, pentru a sta o clipă lângă ea, pentru a-i vedea faţa, pentru a “fura” un zâmbet … dar ai grijă, în acelaşi timp, e şi durereoasă …
          E dureros să “cerşeşti” un noapte bună, să stai ore în faţa laptop-ului nefăcând decât să aştepţi… să aştepţi un semn, o întrebare, un emoticon, un telefon, un zâmbet, o poză … poţi să vorbeşti cu toată lumea, dar dacă nu vorbeşti cu acea persoană, degeaba vorbeşti…
          Dragostea nu cunoaşte monologuri, şi conversaţii din “Da” sau “Nu”. Dragostea e atunci când îl iubeşti pe cel de lângă tine, mai mult decât te iubeşti pe tine.
Nu e suficient să spui cele două cuvinte! Trebuie şi să le arăţi! Dragostea e cel mai viclean sentiment, din toate câte există! Ea te aduce în vârful Muntelui Fericirii, ea te duce în Prăpastia Pierzării…
          Mulţi zic că decât să sufere din dragoste, mai bine nu iubesc… dar să ştii, câteodată se produce o ciudăţenie, şi te îndrăgosteşti pur şi simplu, din nimic. Iar acel “nimic”, va deveni parte din viaţa ta.

Acum te întreb pe tine … “Ce este dragostea ?”

28 ianuarie, 2014

Umulig Kærlighed (III)

Cap. 3

          Vântul şuieră uşor prin fereastra întredeschisă.
- Trebuia să ajungă până acum. Întârzie prea mult …
Lângă geam era un bărbat care fuma nervos dintr-o ţigară.
- Drom, ţi-am spus că totul se va rezolva. Mai aşteaptă!
- Dag, nu vreau să greşească, sper să ajungă la timp…
          Noaptea uşor îşi aşterne  mrejele peste castelul din pădure. Liniştea se aşterne! Nici măcar un glas de bufniţă rătacit, nici o creangă de copac legănată de vânt nu auzea… Parcă toţi aşteptau sosirea pe covorul zăpezii… a martorului necuvântător…
          Undeva în pădure liniştea nopţii este spulberată de un zgomot de paşi apăsaţi…
“ Moment de respire. Sper să ajung în seara asta la Castel. În noaptea asta cât este lună plină, să putem începe Iniţierea…”
Paşii se adâncesc în pădure, până ajung în faţa unei porţi din lemn masiv. Bate de trei ori în poartă, iar aceasta se deschide.
- Drooooom! Drooooom! A ajuns !!! se aude pe holurile Castelului.
În clipa următoare, luminile din Castel din albastre se transformă în mov.
Cadavrul este aşezat pe masa în formă de stea din Sala Mare.
-  Drom, repede ! Ia cartea! şi îi întinde o carte cu cu coperţile din piele de leu,
Acesta scoate un cuţit, îi taie cămaşa cadavrului, lăsându-i pieptul dezgolit, iar apoi ridică mâinile în sus, cu cuţitul în mâna stângă iar cartea în cealaltă mână, şi începe să citească:

“Và mặt trời lên từ bóng tối của nỗi đau ... tại sao bạn trên, và bạn bên cạnh tôi? Quá yên tĩnh là sự im lặng này, trong khi khao khát có thể bỏ lỡ được ... Làm tất cả điều này thành hiện thực. Đừng quên những người hy sinh như một con nai con mồi rơi vào miệng của sư tử. Giết mổ không phải là vô ích, mở ra các đá của sự bất tử, và mang lại cho tôi sức mạnh để làm cho không thể có thể. Có thể máu để sản xuất không thể! Giấc mơ trở thành sự thật, và tất cả mọi thứ có vẻ như một giấc mơ. Không Hades không có quyền lực đối với họ, cũng không phải anh em của mình ... Thông qua bạn sẽ làm gì, những gì không làm!
Yêu bao vây!”

''Şi soarele răsare din întunericul durerii...de ce eşti tu departe, şi nu esti lângă mine? Prea tăcută e tăcerea asta, pe când dorul mai dor se face ... Fă ca toate acestea să devină realitate. Nu uita nici de cei care se sacrifică precum o căprioară care cade pradă în gura leului. Sacrificarea lui să nu fie în zadar, deschizându-te piatră a nemuririi, şi dăruieşte-mi puterea de a face imposibilul posibil. Fie ca prin sânge să se producă imposibilul! Visul să devină realitate, iar totul să pară ca un vis. Nici Hades să nu aibă putere asupra lor, nici fraţii lui … Prin tine se va face, ceea ce nu s-a făcut!
Iubirea să-i înconjoare !“

În clipa urmatoare, cuţitul se înfipse în inima cadavrului, iar sângele ţâşni. Dag veni cu o cupă, şi adună tot sâgele care se scurgea după masă.
- Drom, cred că Kærlighed va fi foarte mulţumită… 

27 ianuarie, 2014

Umulig Kærlighed (II)


                                                                 Cap.2

          “Zdrobit e sufletul meu, de freamătul vecinilor. Şi încerc să zâmbesc, să fiu ce-am fost, dar nu cred că voi mai reuşi. Nici pomul nu este la fel în fiecare primăvară, << chipul de lut >> cum poate rezista acestor vitregii naturale ? Vreau să scot din minte momentele cele … dar nu reuşesc. Iar şi iar mă năpădesc amintirile, mă năpădesc îmbrăţişări calde, zâmbete unice şi clipe de Rai. Momente intime de culoare, de ciudăţenie şi nebunie. Simt că nu mai pot să retrăiesc aceste amintiri, că îmi fac iluzii, belestemându-mi viaţa. Nici sângele, nici lama nu poate curăţa sufletul meu. De ce ? De ce curge apa, de ce ninge, de ce ceaiul e cald, … iar tu nu mai eşti ca înainte ? De ce ?
          Sunt întrebări, la  care nu cred că voi avea vreun răspuns. ‘Jeg elsker dig’ devin simple cuvinte…cuvinte care ajung să te rănească şi să te înfurie.
          Cum apar în viaţa mea, aşa vor şi dispărea. Nu voi mai permite ca un Falsk Ven să profite de mine. Adevăr ori moarte! Singurătate ori Iubire! Speranţă ori prăbuşire!”
          Împături frumos hârtia sigilând-o cu ceară de la o lumânare care pâlpâia pe un colţ de masă. Dechise din nou cufărul şi o aruncă într-u el. Luă haina din cuier, mai cerceta ca pentru ultima dată camera, şi plecă.

***
Spitalul Dod, era unul micut situat la ieşire din oraş, dar cam sinistru. Nu se schiţa un zâmbet, un ochi vesel, nimic. Toţi îmbrăcaţi în halate albe, ca şi cum ar fi fost clonaţi. La recepţie o fată grasă şi plictisită, sorbea zgomotos dintr-o cană de cafea.
- Am fost anunţat că un prieten se află la morgă!
- Cine v-a anunţat ? răspunde cu un glas gros ca de bărbat.
- Am fost sunaţi de la spital!
- Numărul de identificare al cadavrului.
- Aaaa … două secunde vă rog. Şi îşi întoarce privirea către Forradt. Numărul de identificare al lui Falsk Ven!
Acesta se caută prin buzunare, scoate o hârtiuţă mototolită şi i-o întinde lui Kedelig.
- Helvede669382! Rosti către fata de la receptive.
- Cadavrul a fost ridicat acum 20 de minute.
??? Forradt se uită speriat şi în acelaşi timp curios la Kedeling. Cine ar putea fi ?

***
“Greu mai este…” Şi aruncă un cadavrul din spate în zăpada moale, lângă nişte crengi de arbuşti.
 “Ce nu fac eu pentru lume ? Ce nu fac eu pentru a fi bine peste tot? Când voi spune adevărul oare câţi îmi vor fi aproape ? Câţi îmi vor întoarce spatele, câţi mă vor privi cu ură, mă vor prigoni … Trebuie făcute şi sacrificii, trebuie păstrate anumite ‘norme’ de ochii lumii. Oare el, cum se gândeşte despre mine ? Ce cuvinte o folosi ? Mi-e aşa de dor de Lukav …”
Ia cadavrul din nou în spate, mergând bezmetic prin zăpada mare, spre pădure … 

26 ianuarie, 2014

Umulig Kærlighed


Cap. 1.
.. iar sangele isi pune amprenta peste zapada, devenind martora a timpului. Cand soarele rasare, martorul tacut dispare, dar Lukav intotdeauna isi pregateste martorii. Pietrele care sunt foarte multe, precum si pamantul si cerul, sunt cei mai potriviti. Isi contruieste in taina planul pentru a face nemurirea din muritor.
Cand viscolul se porneste mai tare, Lukav se opreste brusc, uitandu-se in departare:
"Hotararile trecutului sunt arhitecti ai prezentului." Isi intoarce privirea inapoi, si vede martorul rosu ca este inca prezent. Ultima lacrima care i se mai prelinge pe fata, ii ingheata deasupra alunitei. Baga mana in buzunar si scoate un brigeac. Se taie si la cealalta mana, iar sangele tasneste puternic.
- Lukav ! se aude in departare un strigat! I se parea cunoscut acest glas. De nicaieri se vede o silueta care alearga grabit spre el. Il distinge ca fiind Falsk Ven.
- Lukav ! Ce faci aici ?
- Croiesc martori temporari, spre nemurire!
- Lukav, opreste-te!
- Falsk Ven, sa nu spui lumii nimic. Vreau ca oamenii sa ma tina minte cum nu eram, si isi doreau toti sa fiu. Sa ma tina minte ca acel om care a facut totul pentru ei, iar ei nu au facut nimic pentru mine. Acea persoana care ...
- Lukav, taci din gura. Cred ca frigul te-a afectat. Nu mai stii ce vorbesti. Da-mi voie sa te ajut! 
El isi cauta din nou briceagul.

***
Se aude o sonerie. Se trezeste, isi pune un halat pe el si se indreapta catre usa, si deschide.
- Forradt, ce s-a intamplat ???
- Falsk Ven a fost gasit mort !
- Poftim ???
- Este la morga la Spitalul Dod. Sunt cu masina jos.
- In 5 minute sunt gata.

***
Casa Synder. In sfarsit pasii lui au ajuns aici. Isi scutura zapada de pe mica barba, si deschide usa.
"Totul e asa cum am lasat." Isi arunca haina intr-un cuier si se duce sa aprinda focul. In gura semineului gaseste un mic cufar din lemn de santal. 
"Si totusi cineva a fost aici..." Ia cufarul si se aseaza pe un fotoliu vechi, plin de panza de paianjen.
Il deschide si vede un fel de scrisoare. O citeste, iar ochii i se inlacrimeaza, si o scapa din mana. In cele din urma se ridica, si cotroboieste in dulapurile din stanga semineului. Scoate un caiet vechi, se aseaza la masa si incepe sa scrie.
"Astazi, un alt martor a fost trimis lui Hades. Buzele insangerate si-au lasat si ele amprenta pe zapada cea noua. Precum sulita intra in pieptul vrajmasului intr-un razboi, asa s-a dus si el... Trebuie sa ma feresc si mai mult de lumina nocturna a zilei. Numai Kærlighed sa nu apara... ea te face sa suferi, ea te face sa scoti sange din piatra, si iti soarbe tot, te face sa plutesti sa uiti si sa fii liber. E periculoasa, iar venele iti vine de multe ori sa ti le tai. Iti vine sa te urci in varful unui munte si sa zbieri cat te tin plamanii cat de fericit esti, iar apoi cand isi face aparitia fractiunea de secunda ... te arunci, iar Hades cu bratele deschise de primeste. O zi interesanta, plina de sange, lacrimi si inghet ... Maine, ce va fi ?"
... iar lumanarea se stinge !

24 ianuarie, 2014

Tinerii, umbriti de false modele de viata

De curand am publicat in Gazeta de Constanta, un articol despre tinerii din Romania.

" Din păcate şcoala în ziua de azi, te învaţă să furi – după cum spunea şi Tudor Chirilă. De pe băncile şcolii tinerii sunt învăţaţi să dea şpagă, începând cu fondul clasei. ( Şi să nu-mi zică mie cineva că “şi pe vremea noastră se dădea”. Nici atunci nu era normal!) Ajunşi la facultate, tinerii sunt “învăţaţi” să cumpere examene, locuri la cămin, licenţe … şi astfel se ajunge să-şi cumpere diploma! După peste 15 ani de şcoală, tinerii ies în societate, viitoarea generaţie. " - articolul complet aici - http://gzt.ro/tinerii-umbriti-de-false-modele-de-viata/ 

23 ianuarie, 2014

Cristian Tanase, revine ...


 După o absență de aproape 1 an, am revenit printre bloggeri, cu forțe proaspete ! 
 Din păcate nu am mai avut timp să scriu în această perioadă, fiind ocupat cu multe; însă am trecut prin multe, am învățat multe, am cunoscut multe ... rămâne acum să vă împărtășesc și vouă, gânduri de ale mele, sentimente și emoții... 
 Așa cum v-am obișnuit, nu voi publica pentru a "mă afla în treabă"... public pentru mine, pentru voi, pentru Viață & Pasiune. 
 Să învățam cu toții să avem un zâmbet în inimă și o rază de speranța! Dacă până acum ceva timp afirmam "că nimic nu e întâmplător", de curând am mai aflat ceva: "totul se întâmplă cu un scop"... 
 Scopul la mine sunteți voi, cei care citiți ... 
 Și aș vrea să închei acum, cu un citat care îmi vine în minte de a lui Radu Gyr : 
  
 "Înfrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. 
  Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis ..."